Binomul experienta-competenta este foarte cautat in ultima vreme de companii pentru a rezista competitivitatii, constrangerilor crizei, schimbarilor impuse de conjuctura, supravietuirea in conditiile transformarilor rapide, perspectivei globalizarii.

In opinia multora, experienta este legata de varsta candidatului potential – CV lung, posibil plin cu nume sonore, multe diplome si specializari. La companiile multinationale se pune totusi si un prag de varsta maxima. In domeniul public nu e asa, pot sa fie si la pensie daca are cine sa-l…

Generatia imbatranita are o experienta nu intotdeuna utila la noile conditii, profesional depasita, incapabila sa tina pasul cu fluxul mare informational al noutatilor, posesoare de functii si putere, bine integrata in reteaua sistemului public nereformat, cu polite platite sau achitate, generatoare de trafic de influenta, ca singurul instrument pentru a obtine beneficiile democratiei si sa mentina pozitia de conducere.

Generatia noua (partea ei activa) este ambitioasa, orientata spre pozitii de CEO, flexibila si flotanta, vorbitoare de engleza si cunoscatoare a limbajului informatic, cu avantajul bunei navigari pe internet, care a prins din zbor idea globalizarii, apeland la serviciul marketingului, personal brandingului …etc, exercita o presiune in crestere pentru a urca rapid in clasamentul societatii.

Conflictul exista fara dubii, este perioada de tranzitie, dar care este perspectiva?

Pina acum, tinerii au castig de cauza in domeniul privat, sunt vazuti ca detinatori de performanta, utilizatori de tehnologii noi occidentale, apolitici si fara datorii istorice – deocamdata. Vor imbatrani si ei intr-o zi, viata merge inainte.

Totusi, sunt domenii in care experienta si expertiza se acumuleaza greu, in timp indelungat de exercitare a profesiei, in care studiul individual autodidact permanent si practicarea neintrerupta a meseriei  este obligatoriu. In aceste domenii se practica profilarea din ce in ce mai ingusta. In aceste domenii s-a observat lipsa generatiei noi, fenomenul imbatranirii este evident, pericolul disparitiei devine pregnant. Tinerii, in aceste conditii, nu pot sa sara treptele ca sa ajunga rapid la „cascaval” si de obicei ocolesc drumul – des este ales meseria managerului bine platit sau a consultantului, si nu a specialistului.

Care este solutia?  Unde se stabileste echilibrul?

In occident au gasit solutia emigrantului calificat infometat, platit modest dar suficient de atractiv. Ei avand puterea economica, pot sa isi permita luxul absorbtiei selective a fluxului de emigranti din tarile sarace. Stabilesc norme si reguli, planifica, organizeaza „loterii” promovate pe internet, programe de finantare permisive care dau dreptul beneficiarilor sansa de a atrage resurse specializate din tarile excomunitare, dau granturi pentru doctoranti etc.

De exemplu, medicii roman se duc in occident – noi de unde sa importam medici mai ieftin? Deocamdata stam fara. Randamentul scazut si deficitul bugetar nu permit o oferta atractiva. Statistic dupa numar de medici pe 1000 de locuitori ne am incadrat la locul…, iar bolnavii saraci-intelegatori  stau la rind cuminte, ca cei bogati isi rezolva singuri problema.

 In cercetare situatia este si mai grava – aici unii cred ca putem sa ne lipsim de ea de tot. Nu este nicio graba, nu are legatura cu poporul votant, nu greve, nu demostratii, fara sindicate, merge si asa. Rasplata va veni dupa, in perspectiva devenirii unei tari furnizoare de materie prima, cu hemoragie cronica de specialisti. Fara valoare adaugata, vom ajunge o tara dependenta, o buna piata pentru altii, cu un popor sarac si o clasa politica bogata pusa pe scandal, care joaca teatru pe scenariile lu’ Caragiale.

Fiti atent la ce loc va ocupa sanatatea si cercetare in bugetul 2010 si comparati cu bugetul altor tari.


2 comentarii la “Profesionalismul si generatia tanara”
  1. Codrin a spus:

    Danuta Hubner, fost comisar pentru Dezvoltare Regionala, spunea ca, pentru a micsora disparitatile dintre regiunile de dezvoltare ale Romaniei, este nevoie de investitii masive in cercetare-dezvoltare. In bugetul pe 2010, se prevede un buget pentru cercetare de ….(intelegeti dvs. ideea). Bineinteles, diferentele dintre generatii sunt acum mai evidente decat au fost vreodata, mai ales tinand cont de traficul de creiere care are loc zi de zi. Echilibrul, din pacate, la noi e cam greu de gasit, ca multe alte chestii. Cercetare nu se va mai face mult timp de acum incolo decat daca vom vrea noi din bani proprii.
    O solutie ar fi sa inceapa si cercetatorii sa insele AM-urile pentru a putea accesa fonduri structurale si diverse granturi.

    P.S.: putem importa si noi creiere. Priviti spre vest…vin destui studenti din india, china, pakistan, vietnam la noi…doar ca nu ne chinuim sa ii tinem.In momentul actual, printre cei mai bine cotati informaticieni ai lumii (ca exemplu) sunt indienii.

  2. Perparim Demi a spus:

    Asa este Codrin, greu de gasit echilibru dar nu imposibil. Trebuie vointa politica pentru stabilirea unui plan national privind viitorul resurselor si posibilitati legale, incurajatoare, pentru atragerea specialistilor dar nu in detrimentul celor autohton.
    In cercetare se raporteaza niste cifre. Sunt bani consumate pentru a mentine aristocratia cercetarii…

Comentariul tau